Medicii care au efectuat transplantul de celule stem la pacientul cu infectia hiv, afirma ca pacientul s-a vindecat in totalitate in urma tratamentului efectuat, in care s-au introdus celule stem care au fost rezistente la infectia cu HIV. Barbatul a primit maduva osoasa de la un donator care a avut rezistenta naturala la infectia cu HIV, datorita unui profil genetic care a condus la absenta co-receptorului CCR5 sin celulele sale.

Pacientul din Berlin este un om cu HIV pozitiv care a dezvoltat leucemie mieloida acuta si a primit tratament care a avut succes insa a aparut o recidiva in 2007, fiind necesar un transplant de celule stem.

Medicii au ales celulele stem de la o persoana care a vaut un profil genetic neobisnuit: o mutatie de la ambii parinti care a dus in celule CD4 si nu au avut receptorul CCR5. Aceasta mutatie denumita CCR5 Delta 32 homozigota este prezenta in mai putin de 1% din cazurile de caucazieni si la persoanele din vestul Europei, fiind asociata cu un risc redus de infectare cu HIV.

Acest lucru se datoreaza faptului ca toti virusii noi sau infectarea necesita utilizarea receptorului CCR5 la nivelul celulelor CD4 atunci cand interfereaza cu o celula a sistemului imunitar de tip CD4.

Inainte de transplantul cu celul stem, pacientul a primit chimioterapie care a distrus cele mai multe celule ale sistemului imunitar si a fost efectuata radierea corporala totala. A primit de asemenea medicamente imunosupresoare pentru a preveni respingerea de celule stem.

Terapia antiretrovirala a fost oprita in ziua transplantului, iar pacientul urma sa primeasca un al doilea transplant de celule stem dupa primul, din cauza unei recidive continue de leucemie.

Pacientul a continuat sa primeasca un tratament imunosupresor pentru a preveni respingerea timp de 38 de luni, iar la 5, 24 si 29 de luni dupa transplant su fost luate probe pentru efectuarea biopsiei de colon pentru a investiga posibilitatea aparitiei bolii grefa-contra-gazda la intestin. La fiecare cercetare au fost luate probe suplimentare pentru a verifica semnele de infectie cu HIV in celulele imunitare ale peretelui intestinal.

Una dintre cele mai mari provocari pentru vndecarea infectiei HIV este durata lunga de viata a celulelor sstemului imunitar care trebuie sa fie inchise inainte ca pacientul sa fie vindecat.

Pacientul nu a reluat terapia antiretrovirala dupa transplant.

Cu toate acestea, HIV a ramans nedetectabil de catre testele ARN si ADN. HIV si nivelurile de anticorpi au scazut pana la punctul in care pacientul nu are nici o reactivitate a anticorpilor la anticorpii HIV de baza.

La 6 luni de la transplant pacientul a dezvoltat o afectiune neurologica, ce a necesitat o biopsie la creier si o punctie lombara pentru a efectua probe pe lichidul cefalorahidian in scopul diagnosticarii. HIV a fost de asemenea nedetectabil la nivelul creierului si a lichidului cefalorahidian.

Un indiciu suplimentar ca HIV nu este prezent consta in faptul ca celulele CD4 al pacientului sunt vulnerabile la infectarea cu virusul care vizeaza receptorul CXCR4.